Nici mort,nici viu.Prezent.

Da,da vorbesc de mine acum.
Bineinteles.
Nu am murit si defapt nu am trait niciodata.Defapt am trait.Acum ceva timp.Daaa traiam fiecare clipa alaturi de cine imi era mai drag.Si acum traiesc in clipele astea.Dar lumea din jur ma lasa rece.Si nu,n-am murit.

Seara cand se aprind luminile pe strazi intre un intuneric si altul toate cuvintele spuse de cei din jurul meu devin sunetele unei melodii inabusite.Inabusite?!Da,da inabusite de caldura insuportabila de afara.
Si ploaia aia molcoma care unea cerul acela innorat,ma inspira.Ma inspira atat de mult incat uit imediat la ce m-am gandit.Prea multe idei?Sau poate,NICIUNA!?!

In evidentul drum spre casa dupa o zi la fel de plictisitoare ca fiecare ce trece fara vreun rost,privesc autobuze,tramvaie si masini luminate care trec prin ploaie atat de banal.Daca ati putea vorbi ce-ati spune?


Aaaa.Ati clacsona.Mereu clacsonati nu?E ca si cum jeliti pe cineva pierdut pentru totdeauna.GURA!

Nu vreau sa va mai aud nu ati inteles ca nu-s nici vie nici moarta?! Nu??!!

(Lumina lunii...are si ea rostul ei.Sa ma prost dispuna si aia?!Ahh.)

-Acum poti respira.

Si totusi nici moarta... Nici vie...
Prezenta.
Ma prezint a fi o adolescenta plictisita.Sictirita.Lipsita de orice vlaga.
Cum ma vad altii?
Nu stiu.N-am intrebat pe nimeni.
Parerea parintilor?Preferati sa n-o stiti.
Parerea prietenilor?Habar n-am.Cine ma place ma place asa cum sunt.

Poti sa fii viu si sa fii si mort?Poti sa fii prezent.Asa cam ca mine.