E prima data cand am pasit in sala aia fara sa fac parte din spectacol.
Mm..parca de jos din sala de unde privesc spectatorii totul pare diferit.
Artistii se pierd in umbre.
De pe scaunul meu numarul 15 din al 3-lea rand am privit totul din alta perspectiva.Nu artist.Un simplu om venit sa priveasca ceva ce n-a mai vazut.Sau a vazut si i-a placut.
Nu stiu unde ma gandeam pentru ca tot ce auzeam era doar muzica si tot ce vedeam era defapt nu ceea ce era acolo ci ceea ce a fost demult.
Era sirul anilor care au trecut,anii in care am dansat pe scena aceea era un film vechi alb-negru in care distingeam doar figurile cunoscute ale fostilor colegi.
Rulau in mintea mea amintirile emotiilor de dinaintea spectacolului,fuga prin culise,profesoara mea tipand la nu stiu ce colega ca nu are costumatia potrivita.
Parca imi este dor de acele momente.Defapt da,imi este dor.As da orice sa mai simt odata emotiile primului dans pe poante pe care l-am facut,emotiile pe care le aveam cand toata lumea se uita,reflectoarele acelea cu lumini orbitoare.
De jos din sala era un spectacol.Sus pe scena si in culise era munca.
(multumesc inca odata celor care m-au intrebat daca am mai postat sau nu si care m-au incurajat.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu