miercuri, 11 august 2010

Scrisoare catre cea mai buna prietena

Hmm...
Nu stiu cu ce sa incep...
Sunt atatea de spus...timp avem dar...sunt totusi prea multe de spus.
Cuvintele simple nu descriu sentimente mai degraba stari.
Oricum...
Au trecut cam 3 luni aproape a trecut vacanta.
In 3 luni s-au intamplat atatea lucruri...prea multe lucruri...
Desi cand ai plecat din tara nu ai spus maca PA si am fost suparata pe tine,imi lipsesti enorm.
Tu ai fost mereu langa mine indiferent de ce s-a intamplat.Chiar daca am tipat la tine,chiar daca ne-am certat ai fost mereu o sora,o prietena si uneori o mama pentru mine.

Cand am plans mi-ai sters lacrimile.Cand aveam probleme mereu stiai cum sa ma inveselesti si sa ma ajuti sa le rezolv.

Cum am mai spus am atatea sa-ti spun...

Dupa chestiile care mi-au dat batai de cap in ultimul timp...simt ca am nevoie de tine.Pur si simplu esti ceva esential,ceva de care nu ma pot lipsi,ceva de care am mereu nevoie.

Desi ies afara,rar ce e drept ...nu e la fel cum era cu tine.Imi lipseste starea aia pe care o aveam acum ceva timp,imi lipsesc noptile nedormite,imi lipsesc repetitiile cu tine,imi lipsesc atatea lucruri.

Sunt ca o cutie goala.Lasata in ploaie,soare,ninsoare orice vrei tu sa crezi.
Pe afara este lumina dar inauntru,e culoare de nimic,este intuneric si ...atat?!


E ca si cum cineva a rupt din mine si a plecat.Fara nimic in plus.

Mi-a luat o parte din corp si a plecat.

Pot si acum sa imi amintesc zilele cand ieseam cu tine afara.
Desi soare,ploaie,vant orice stiai sa faci zilele sa para mai senine.
Noptile alea cand nu dormeam ori vorbeam cate 3-4 ore la telefon.
Cum plangeam si cum ma consolai si eu la randul meu faceam acelasi lucru...
Zilele alea plictisitoare de scoala in care desenam in ore si ca sa nu imi zica profii ceva doar mie faceai acelasi lucru.
Si sigur nu voi uita de ziua in care ne-am imbracat in rochiile alea identice si ti-ai pus si tu genunchera ca sa nu ma simt eu ciudat.

Desi erai cum erai ... esti tot Alexa mea.

Si chiar daca pentru un corp asa mic sunt ,,prea mare'' si sunt prea nu stiu cum sa stii ca tot ,,Pitica nebuna'' raman.

[Postarea asta a fost ceva din suflet pentru ca ...ea chiar imi lipseste si pentru ca toate momentele petrecute cu ea nu mi le poate lua nimeni.
Multumesc ca de obicei celor care m-au intrebat daca mai postez sau chestii deastea.]


Image and video hosting by TinyPic

Un comentariu:

  1. Asta e postarea mea preferata de pe blogul tau. Imi place foarte mult. Se vede ca iti iubesti prietenii, pe asta te bazezi si cred ca asta te-a facut si sa scri. Sper ca si ei te apreciaza asa cum ii apreciezi tu pe ei.

    Ai grija de tine si de prietenii tai. Si la mai multe postari!

    RăspundețiȘtergere