Nici mort,nici viu.Prezent.

Da,da vorbesc de mine acum.
Bineinteles.
Nu am murit si defapt nu am trait niciodata.Defapt am trait.Acum ceva timp.Daaa traiam fiecare clipa alaturi de cine imi era mai drag.Si acum traiesc in clipele astea.Dar lumea din jur ma lasa rece.Si nu,n-am murit.

Seara cand se aprind luminile pe strazi intre un intuneric si altul toate cuvintele spuse de cei din jurul meu devin sunetele unei melodii inabusite.Inabusite?!Da,da inabusite de caldura insuportabila de afara.
Si ploaia aia molcoma care unea cerul acela innorat,ma inspira.Ma inspira atat de mult incat uit imediat la ce m-am gandit.Prea multe idei?Sau poate,NICIUNA!?!

In evidentul drum spre casa dupa o zi la fel de plictisitoare ca fiecare ce trece fara vreun rost,privesc autobuze,tramvaie si masini luminate care trec prin ploaie atat de banal.Daca ati putea vorbi ce-ati spune?


Aaaa.Ati clacsona.Mereu clacsonati nu?E ca si cum jeliti pe cineva pierdut pentru totdeauna.GURA!

Nu vreau sa va mai aud nu ati inteles ca nu-s nici vie nici moarta?! Nu??!!

(Lumina lunii...are si ea rostul ei.Sa ma prost dispuna si aia?!Ahh.)

-Acum poti respira.

Si totusi nici moarta... Nici vie...
Prezenta.
Ma prezint a fi o adolescenta plictisita.Sictirita.Lipsita de orice vlaga.
Cum ma vad altii?
Nu stiu.N-am intrebat pe nimeni.
Parerea parintilor?Preferati sa n-o stiti.
Parerea prietenilor?Habar n-am.Cine ma place ma place asa cum sunt.

Poti sa fii viu si sa fii si mort?Poti sa fii prezent.Asa cam ca mine.

M-am intors cu spatele si am mers mai departe.

Da dupa aproximativ o saptamana cineva mi-a spus sa postez din nou.Dar nu stiam efectiv ce.Am cautat inspiratia peste tot.In oameni,animale,lucruri pana si in gesturile marunte,in muzica,in poze.


In cele din urma 2 persoane pe care nu le cunosc m-au impresionat in mod deosebit.Defapt poate cunosc una dintre ele.
Dupa ceva timp de cand sunt impreuna n-au uitat sa isi spuna te iubesc.Ei isi demonstreaza dragostea mereu.Ei nu uita unul de celalalt.La ei ,,stii nici dragostea dupa un timp numai e ca-n prima zi'' nu functioneaza.


Pentru ei iubirea e iubire si asta va fi mereu.

In ochii lor stralucirea aia de ,,IUBESC SI SUNT IUBIT/A'' se vede proeminent.
Aceeasi stralucire de foarte mult timp.

Sunt deosebiti fata de ceilalti ,,indragostiti'' care la un moment dat isi pierd sentimentele,le ratacesc,se inseala sau mai stiu eu ce.El este doar pentru ea si ea doar pentru el.Nimic mai mult de atat.

Sunete.

Ha?
Ce?
A...e ora 11 deja?
A...Iar ploua ?!

Da,da spun de cateva zile incoace.

Nu m-ar deranja daca ar ploua pur si simplu.Dar de la ploaia asta zilnica numai ,,apuc'' sa dau pe afara.
Nu ca as avea ceva de facut foarte important poate un singur lucru dar ... oricum.E si frig.Nu zici ca este luna iulie.Jur ca nu pare.Pare mai degraba un Octombrie tarziu.

Intoarsa totusi dintr-un loc cu multaaa apa unde a plouat bineinteles timp de 2 saptamani cu vreo 3-4 zile insorite am dat si aici de ploaie.

Nu auzi nimic aici decat:
masini care claxoneaza pe la ora 7 dimineata;ploaia care bate in geam si foarte rar telefonul.

Sunetele astea ma dispera efectiv.Mai putin telefonul pentru ca in ultimul timp suna din ce in ce mai rar.Cateodata mai suna cu un mesaj legat de credit sau cineva care vrea numarul cuiva...sau o persoana care sta departe.Si repet foarte rar si chestia asta.


De ce se gaseste cate un ,,bou'' sa clacsoneze la ora 7?
Nu poate sa coboare din masina sa urce si el cateva etaje sau sa mearga 2-3 pasi ?
Nu.

Si vesnica ploaiee.
Ca' deabea seara pe la 7-8 se opreste atunci poti sa iesi peafara.Dar unde ,,naibii'' sa te duci cand tot orasu e ud.
Stai pe strada cu altii nefericiti.

Si asa pierzi zile din vacanta.
Si trec o saptana,doua,trei,o luna ,doua,trei si se duce si vacanta.
Dupa o vara ,,plouata'' ce urmeaza?O toamna insorita cu sezon special la mare?!
Nu urmeaza o toamna mai ,,plouata'' ca vara ce tocmai a trecut.

Noi fabricam idei.

Na ca am ramas si in pana de idei.
Si acum ce facem?Colectam. Cate putin din fiecare:
-1 bucata entuziasm
-1 bucata optimism
-1 bucata ambitie
-1 bucata de ciocolata ca sa fie treaba mai dulce.

Cum se prepara aceasta reteta de succes mondial?
Iata.

Calatoresti online cu mouse-ul pana dai de prima bucata de idee.
Se amesteca bine cu optimismul pana substanta devine omogena.Daca prima incercare nu merge este ok.Incearca si a 2-a oara ca' doar desta ai ambitia la indemana.

Dupa ce ideea este completa o asterni pe hartie si incepi sa schimbi si sa tai ce e imperfect.

Cand consideri ca ai terminat si dai de gustul dorintei de mai mult baga ideea la cuptor si asteapta sa se coaca.

In cele din urma a rezultat o propozitie/un desen/o rima.

Dupa atata efort meriti si ciocolata aia nu?

Involuntar.

Si se intampla din nou.
De ce gresesc asa de des??
Nici o saptamana nu a trecut sau a trecut?...
Si cica prietenii sunt acolo ca sa te sustina nu sa-ti infiga cutite prin spate.

Nu pot sa mai am incredere decat in persoanele care mi-au demonstrat ca ma iubesc.

Traiesc intr-o continua terapie inversa.
-Gandestete. Nu am voie-
-Pastreaza. Nu am voie-
-Iubeste. E interzis!-

Cum sa poti sa mai gandesti ceva bun cand toate lucrurile astea iti sunt atat de efemere?


De acum lumea va fi plina de cutii.
Cutii in care vor fi izolate persoane.
Persoanele la care eu tin cel mai mult.


Si tot de acum lumea va sta la 10 metri de mine sau sub mine.
Ca altfel nu se poate trai in lumea asta.

Diferit.

Suntem uniti prin imposibiltatea de a ne rataci in neintelegeri,de a ne injosi in certuri sau balbaieli de a ne dispretui pe deasupra limitelor sangelui.Si daca tot ne este atat de greu sa ne contrazicem totusi de ce nu suntem de acord?
De ce totusi intre noi este o diferenta mare?
Modul meu de a interpreta lucrurile este total diferit de al tau.Ceea ce tu consideri ceva bine facut mie mi se pare o greseala.

Si daca incerc sati explic problema mea pentru tine e o aberatie.
Stii foarte bine si tu ca suntem altfel intr-un mod neplacut.

E tipic acestui fel de problema.Noi suntem foarte rar de aceeasi parere.
E un paradox contradictoriu.

Stam cu buzele crispate intr-un efort mut de intelegere,vorbind limbi diferite.

Lasam lucrurile sa devina personale

Confruntarea cu sentimentul de narcisism.
Nu se aseamana deloc cu acele demonstratii ,,perfecte''.



Nu suntem perfecti si nici la fel de destepti pe cat ne credem.
A fi autoreflexiv si autocritic are anumite beneficii deoarece te ajuta sa te dezvolti si sa inveti,dar are si anumite efecte secundare negative legate de imposibiltatea de a-ti ierta inevitabilele lipsuri,greseli,esecuri si defecte.

Avem nevoie de mai multe defecte?

In loc de zig facem zag si tot asa.
Cand a intelege nu e de ajuns e nevoie de mai mult.
Cautam cai de a ne eschiva si nu gasim de cele mai multe ori.

In momente de sinceritate,sau cand am lasat garda jos,toti suntem bantuiti de cei pe care nu am reusit sa-i ajutam.